Distonia reprezinta o tulburare a miscarii, caracterizata prin contractii musculare involuntare care genereaza posturi vicioase, torsionate, ale segmentelor afectate. Contractiile sunt cauzate de afectarea mecanismelor neurologice responsabile de relaxarea muschilor. Astfel, muschii antagonisti se contracta simultan pentru a prelua controlul partii respective a corpului.
Exista forme variate ale bolii care afecteaza un singur segment sau forme generalizate ale bolii, precum distonia generalizata precoce, distonia mioclonica sau paroxistica si diskinezia, care afecteaza mai multe segmente in acelasi timp.
Cauzele pot fi malformatiile genetice care apar inainte de 30 de ani, generand distonii primare sau unele maladii neurologice, caz in care distoniile sunt secundare.
Distonia nu se poate vindeca in prezent, existand doar posbilitatea de ameliorare a simptomelor prin tratament medicamentos, tratament cu toxina botulinica, metode specifice recuperarii si tehnici de relaxare.
Exista anumite clase terapeutice care ajuta la ameliorarea distoniei, insa difera in functie de pacient. Medicamentele cele mai frecvent folosite sunt anticolinergicele, benzodiapezinele, baclofenul, antiepilepticele sau dopaminergicele. Acestea interfereaza cu neurotransmitatorii sistemului nervos necesari producerii si coordonarii miscarilor. Initial, tratamentul consta in doze mici de medicamente care pot creste pana cand isi dovedesc eficienta.
Injectiile cu toxina botulinica reprezinta o metoda de control al hiperactivitatii musculare, cu efecte asupra unui anumit muschi sau grup de muschi. Toxina botulinica purificata este injectata in muschi pentru a-I relaxa si pentru a diminua contractiile excesive. Aceasta actioneaza prin blocarea conducerii nervoase, legandu-se de neurotransmitatorul care produce contractia musculara si il inactiveaza. Efectul este temporar, durand intre trei si sase luni. Exista insa riscul de imunizare daca se depaseste doza necesara, de aceea, acest tip de tratament se aplica doar in cazul anumitor muschi.
Programele de recuperare sunt esentiale pentru ameliorarea simptomelor. Kinetoterapia invata pacientul sa recunoasca anumite miscari compensatorii care agraveaza distonia. Recuperarea este lenta, rezultatele aparand in timp, insa se pot produce imbunatatiri ale mai multor aspecte prin constientizarea si controlul miscarii, dar si prin folosirea eficienta a mediului in care pacientul isi desfasoara activitatile de zi cu zi, ajutand la prevenirea complicatiilor. O postura adecvata diminueaza spasmele, ajuta la conservarea mobilitatii, minimizarea accidentelor sau diminuarea presiunilor produse in regiunile compensatoare.
Se recomanda practicarea exercitiilor acvatice, a mersului, baletului sau pedalatului pe bicicleta ergonomica. Pauzele intre activitati si realizarea unei singure activitati o data, in ritm propriu, sunt utile. Este bine sa se limiteze greutatea gentilor si a sacoselor si sa se foloseasca cu precadere partea neafectata de boala.
Se pot realiza cu succes exercitii de intindere si mobilitate articulara, dar si de crestere a fortei musculare sub indrumarea kinetoterapeutului sau a medicului. Electrostimularea motorie ajuta, de asemenea, la cresterea fortei muschilor neafectati, iar biofeedback-ul ajuta la identificarea, relaxarea si educarea controlului muschilor distonici.
Un alt aspect vital este controlul stresului prin realizarea unor activitati placute si aplicarea unor tehnici de relaxare prin exercitii de respiratie profunda, vizualizare si exercitii de relaxare musculara progresiva prin intinderi musculare.
Adoptarea unei posturi adecvate este esentiala, de aceea se recomanda folosirea scaunelor cu spatar ferm si inalt, sprijinirea picioarelor pe sol si mentinerea coapselor paralel cu podeaua, sprijinirea bratelor pe bratele fotoliului si mentinerea spatelui cat mai drept. In timpul somnului, se recomanda folosirea unei perne medii si plasarea unei alte perne intre genunchi pentru alinierea coapselor si coloanei. Totodata, sunt esentiale incaltarile cu toc mai inalt pentru alinierea gleznelor, genunchilor si soldurilor, confectionate din materiale mai ferme.
