Un sistem osos rezistent se construieste in perioada pubertatii si a adolescentei, cand tesuturile cresc si se dezvolta intens.
Masa osoasa maxima este atinsa in jurul varstei de 20 de ani, dupa care incepe sa se piarda treptat. Probabilitatea de aparitie a osteoporozei in cursul vietii este corelata cu cantitatea de tesut osos format inainte de 30 de ani, ceea ce inseamna ca o masa osoasa solida in prima parte a vietii scade riscul de aparitie a osteoporozei si a fracturilor in a doua parte a vietii.
Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, osteoporoza afecteaza peste 200 de milioane de oameni la nivel global, principala cauza fiind supraponderabilitatea. In cazul femeilor, incidenta este mai mare din cauza faptului ca sunt mai predispuse la pierderea masei osoase, in special dupa instalarea menopauzei cand pierderea osoasa devine mai accentuata de la an la an.
Structura si modul de functionare ale sistemului osos
Oasele sunt formate dintr-un strat exterior compact si dur si dintr-un tesut viu spongios, intregul schelet fiind inlocuit complet o data la 7 ani in cadrul unui proces de remodelare realizat cu ajutorul osteoblastelor, celule care construiesc oasele si al osteoclastelor, celule care descompun tesutul osos. Pentru ca sistemul osos sa fie sanatos, este important ca procesul de absorbtie sau constructie a oaselor sa fie mai intens decat cel de resorbtie sau distructie osoasa.
In cadrul acestui proces, osteoblastele produc osteocalcinul, proteina care ajuta la absorbtia calciului in tesutul osos si care creste continutul mineral al osului. Vitamina K este esentiala in aceasta etapa, deficienta ei ducand la diminuarea densitatii si calitatii oaselor si la rarefierea si degradarea osului, sporind riscul de fracturi osoase.
Activitatea metabolica a oaselor este asociata cu nivelul de vitamina K din organism. Pe durata dezvoltarii organismului, cantitatea de vitamina K necesara este mai mare din cauza activitatii metabolice mai intense.
Prevenirea deficientelor de vitamina K si rolul acesteia
Nivelul osteocalcinului in oase este de aproape 10 ori mai mare in cazul copiilor comparativ cu adultii, insa o cantitate mare este inactiva, conducand la carente. Desi o alimentatie echilibrata ar trebui sa asigure un aport suficient de vitamina K, tendinta de a consuma preponderent alimente procesate in detrimentul legumelor si fructelor determina un aport insuficient de vitamine.
Alti factori care duc la crearea deficientelor de vitamina K sunt tratamentul cu antibiotice pe termen lung, tratamentul cu anticoagulante, afectiunile vezicii biliare si diareea cronica.
Prevenirea carentei de vitamina K se poate face prin adoptarea unei diete sanatoase si prin administrarea de suplimente de vitamina K.
Studiile au aratat ca persoanele cu fractura de col femoral au o concentratie foarte mica de vitamina K2 in sange. Totodata, vitamina K este esentiala pentru mentinerea unei bune rezistente osoase la femeile aflate in perioada de dinainte si de dupa menopauza, avand rolul de a creste continutul mineral al oaselor si latimea colului femural.
Vitamina K are un rol esential si in buna functionare a sistemului cardiovascular. In general, specialistii recomanda administrarea suplimentelor care contin vitamina K, cu rol de activare a osteocalcinului, proteina care fixeaza calciul si vitamina D3 care stimuleaza sinteza osteocalcinului si creste sinteza proteinei responsabile pentru inhibarea fixarii calciului in artere.
