Lichidul acumulat la nivelul articulatiei genunchiului, cunoscut sub numele de “apa la genunchi” poate aparea ca urmare a unui traumatism - rupturi de menisc, ligamente, a suprasolicitarii articulatiei, dar si ca urmare a osteoartritei, artritei reumatoide, gutei, infectiilor, bursitei prepatelare sau tumorilor.
Simptomele sunt tumefierea si limitarea miscarilor genunchiului. Traumatismele duc la lezarea structurilor genunchiului, favorizand aparitia inflamatiei si a acumularii de lichid. In cazul traumatismelor, mai pot aparea si vanatai (echimoze).
Specialistii recomanda evitarea sporturilor agresive care afecteaza articulatia - fotbal, tenis, schi. Supraponderabilitatea si obezitatea reprezinta alti factori care duc la suprasolicitarea sistemului osteoarticular.
In general, durerea are caracter motor si scade in intensitate daca articulatia nu mai este folosita. Daca apa la genunchi este cauzata de o boala inflamatorie precum artrita reumatoida, durerea are caracter inflamator si este mai accentuata dimineata, diminuandu-se pe durata zilei.
Tesuturile moi din jurul articulatiei cresc in volum, tumefiindu-se si aparand o discrepanta intre articulatia afectata si cea sanatoasa.
Gradul de afectare a miscarilor variaza, de la limitari minore, la cele invalidante, un nivel mare de lichid sporind gradul de limitare a mobilitatii articulatiei.
Diagnosticarea se face de catre medicul ortoped sau reumatolog pe baza radiografiei si a rezonantei magnetice care permite vizualizarea structurilor articulatiei si a potentialelor rupturi de ligament sau menisc.
Artrocenteza sau punctia articulara consta in aspirarea lichidului in exces pentru diagnosticarea sau tratarea afectiunii.
Daca se constata tumefierea tesuturilor, inrosirea si incalzirea lor, se recomanda efectuarea unor teste de sange care vizeaza markerii autoimuni, acidul uric si proteina C reactiva.
In functie de cauzele identificate si de gradul de afectare, se recomanda un tratament si un plan de recuperare medicala personalizate.
