Persoanele care practica in mod constant sporturi se pot confrunta cu probleme medicale generate de accidente care afecteaza scheletul, articulatiile, musculatura, vasele de sange si nervii situati la nivelul umarului.
Umarul este format din articulatia umarului, articulatia acromio-claviculara, coafa rotatorie, muschii deltoid, biceps brahial si subscapular, toate acestea fiind predispuse la traumatisme si afectiuni.
In general, traumatismele umarului sunt cauzate de caderea directa pe umar, caderea pe mana, cot sau lovituri. Umarul are cea mai mare mobilitate si este predispus la luxatii, entorse si artrita.
Articulatia umarului este formata din capul humeral si cavitatea glenoida a scapulei, care se pot luxa cu usurinta prin caderea pe mana cu cotul extins.
In majoritatea cazurilor, luxatia de umar recidiveaza, in special in cazul tinerilor, putand fi tratata doar chirurgical prin eliminarea breselor create la nivelul capsulei articulare.
Articulatia acromio-claviculara poate fi afectata in urma caderilor sau a traumatismelor directe prin care ligamentele se rup, iar membrul superior este coborat. In astfel de cazuri, se recomanda repausul si imobilizarea zonei afectate sau refacerea chirurgicala a ligamentelor.
Coafa rotatorie este predispusa la rupturi sau dezinsertii humerale, fiind afectata de traumatisme repetate de intensitate mica cauzate de practicarea unor sporturi precum handbalul, culturismul sau dansurile sportive sau de traumatisme prin caderea pe mana sau cot cu bratul pe langa corp. In astfel de cazuri, se recurge la interventii chirurgicale.
Sindromul de impingement apare in urma unor miscari repetitive care sporesc gradul de frecare al muschilor si tendoanelor, ducand la aparitia durerii, a tumefactiei locale, a paresteziilor si furnicaturilor, la scaderea fortei musculare si limitarea miscarii umarului. Pentru a stabili diagnosticul, medicii efectueaza un examen RMN si recurg la tratament chirurgical pentru a scadea presiunea subacromiala.
Capsula articulara este si ea predispusa la aparitia leziunilor prin rupturi in partea superioara, antero-inferioara sau posterioara. Acestea sunt remediate prin interventie chirurgicala.
Ruptura tendonului proximal apartinand muschiului biceps brahial apare de obicei in urma ridicarii unei greutati mari si se manifesta printr-o zona proeminenta in partea mijlocie a bratului. In functie de situatie, se poate recurge la tratamentul chirurgical.
Pentru o diagnosticare exacta a afectiunii, medicii recomanda mai multe investigatii care includ: ecografia de umar, radiografia, computer tomograf si RMN. Tratamentul include terapia cu ozon, infiltratiile locale sau, dupa caz, interventii chirurgicale care remediaza defectele aparute in urma traumatismului.
