In general, o articulatie este formata din doua oase. Capetele acestora sunt acoperite de un cartilaj care le inveleste. Cartilajul are rolul de a prelua socurile si de a asigura miscarea flexibila a oaselor. Capetele oaselor sunt unite prin ligamente si printr-o capsula articulara. Ligamentele si muschii confera rezistenta unei articulatii. Partea interioara a capsulei este invelita de mucoasa sinoviala, cu rol de lubrifiere a articulatiei.
Artroza este o afectiune care consta in deteriorarea, subtierea si inmuierea cartilajului. Procesul poate aparea la nivelul tuturor articulatiilor, insa este frecvent intalnit la ceafa, spate, genunchi, solduri, degetele de la maini si picioare.
Artroza este o afectiune reumatica de tip cronic, care evolueaza incet, dar progresiv, ducand la deteriorarea din ce in ce mai grava a cartilajelor. In cazul persoanelor tinere, este mai frecvent intalnita la femei, odata cu inaintarea in varsta fiind prezenta atat in randul femeilor, cat si al barbatilor.
Artroza nu are legatura cu decalcifierea oaselor si poate aparea la orice varsta, sansele aparitiei acesteia crescand odata cu inaintarea in varsta. In general, cauzele aparitiei artrozei sunt cumulate. Factorii ereditari pot avea impact asupra instalarii si evolutiei afectiunii.
Un alt factor il reprezinta suprasolicitarea articulatiilor in mod repetat si sustinut prin supraponderabilitate, efectuarea unei munci foarte grele, practicarea unor sporturi pe o perioada indelungata sau aparitia unei leziuni sportive, precum deteriorarea meniscului. Suprasolicitarea nu determina aparitia bolii, insa poate facilita evolutia ei.
Odata cu evolutia bolii, cartilajul devine aspru si cu fisuri, putand disparea in timp. Articulatia nu va avea capacitatea de a atenua socurile din timpul miscarii, iar capetele oaselor se vor misca mai putin, ducand la solicitarea portiunilor de os de sub cartilaj si la exercitarea presiunii asupra lor si, implicit, la marirea lui si formarea de varfuri osoase, cunoscute sub numele de ciocuri. Modificarile din structura articulatiei, diminuarea cartilajului si latirea extremitatilor osoase pot duce la deformarea articulatiei. Astfel de deformari au caracter permanent, neavand posibilitatea de a reveni la forma initiala.
Un efect al instalarii afectiunii este inflamarea articulatiei din cauza suprafetei neregulate a cartilajului care impiedica articulatia sa se roteasca cat este necesar si creeaza tensiune la nivelul acesteia. Totodata, mucoasa sinoviala se inflameaza si produce lichid.
In stadiile avansate, se poate modifica pozitia osului, ducand la suprasolicitarea muschilor si a tendoanelor si, implicit, la durere si intepeneala.
In cazul femeilor, pot aparea nodulii Heberden care sunt durerosi in perioada de formare si care apar la articulatiile dintre ultimele falange.
Diagnosticul se stabileste in urma analizei simptomelor dureroase, a rezultatelor din radiografie si analizele de sange prin care urmareste excluderea altor afectiuni precum artrita reumatoida, guta sau hemocromatoza, anumite afectiuni ale rinichilor, concentratia scazuta de fier din sange sau evidentierea unor factori reumatici.
