Artrita septica, cunoscuta si sub numele de artrita bacteriana, se manifesta prin inflamarea accentuata a unei articulatii in urma contractarii unui agent patogen ajuns in articulatie si poate fi gonococica sau, in 80% dintre cazuri, non-gonococica.

In cazul in care nu este tratata, artrita septica poate distruge articulatia.

Cei mai raspanditi agenti patogeni care duc la instalarea artritei non-gonococice sunt:

  • Stafilococii;
  • Streptococii din tractul respirator superior sau din tractul urinar;
  • Bacilii Gram negativi, intalniti in general la persoanele varstnice cu infectii ale tractului urinar;
  • Hemophilus Influenzae, frecvent in cazul copiilor;
  • Germenii anaerobi.

Factori de risc

Persoanele care au articulatii protezate prezinta riscul de infectare cu stafilococi, in special in primele 3 luni sau intre 3 luni si 2 ani de la protezare.

Alte categorii predispuse la infectii intraarticulare sunt persoanele varstnice, cele cu articulatii modificate structural din cauza afectiunilor precum guta, artroza, poliartrita reumatoida, persoanele care s-au confruntat cu manevre de tip invaziv precum infiltratiile cu cortizon sau cu alte substante, artroscopie, protezare articulara, persoanele care sufera de boli cronice hepatice, renale, diabet, boli autoimune, infectii cu HIV sau cele care urmeaza tratamente cu chimioterapie sau imunosupresoare.

In general, microbii ajung in articulatie prin circulatia sangvina, de la un focar de infectie urinar, respirator sau cutanat sau prin penetrarea directa a articulatiei, prin traumatisme, muscaturi sau proceduri invazive.

Simptomele artritei bacteriene

In general, simptomele depind de varsta pacientului:

  • Febra si stare generala de rau in cazul copiilor
  • Simptome locale in cazul adultilor: articulatie tumefiata, calda, rosie si dureroasa la palpare si miscare, cu debut brusc. In general, articulatiile afectate sunt genunchiul sau glezna, insa exista si cazuri cand pot fi afectate alte articulatii: sold, umar, pumn, cot, articulatiile mici ale mainilor si picioarelor sau ale scheletului axial.

Diagnosticare

In general, diagnosticarea se face in urma unor investigatii mai ample care includ:

  • Analize radioimagistice;
  • Analize de laborator – hemoleucograma;
  • Analiza functiilor renale si hepatice;
  • Punctia articulatiilor afectate prin care se extrage lichid articular pentru a fi analizat;
  • Investigatii extra-articulare: radiografie pulmonara, sumar de urina si urocultura, culturi din faringe, analiza leziunilor cutanate;
  • Radiografii ale articulatiilor;
  • Ecografia articulara.

Tratament

Artritele bacteriene se trateaza cu antibiotice, care variaza in functie de agentii patogeni identificati si de potentialele alergii ale pacientilor. Durata tratamentului este intre 4 si 6 saptamani, in primele 2 saptamani fiind necesara administrarea intravenoasa.

In cazurile mai grave, se recurge la drenarea lichidului articular purulent prin punctie cu ac sau prin artroscopie pentru a preveni distrugerea articulatiei.

Medicii mai recomanda administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene si a analgezicelor si efectuarea de exercitii fizice pentru a preveni atrofia si contracturile musculare.

In cazul artritelor bacteriene aparute pe articulatiile protezate, durata tratamentului cu antibiotice este mai mare si se recomanda inlaturarea protezei pentru a steriliza articulatia si reprotezarea ulterioara.

Daca diagnosticarea si tratarea afectiunii se fac cu intarziere, exista riscul de pierdere a functionalitatii articulare si, in unele cazuri, chiar de deces.