Interventiile chirurgicale la nivelul tesuturilor osoase se pot solda cu infectii, in functie de conditiile de igiena ale operatiei si de modul de reactie a organismului.
Infectiile la nivelul oaselor sau ostemiolieta apar in urma contactului direct sau indirect cu un agent microbian. Cazurile in care bacteria este transportata prin sange la os, duc la aparitia ostemiolitei prin contact indirect, in timp ce osteomielita prin contact direct apare in urma contactului intre os si un obiect contaminat in timpul unei operatii sau in cazul unui accident soldat cu zdrobire sau fractura deschisa.
Netratata corespunzator inca de la debut, boala poate duce la aparitia unor complicatii prin atacarea altor articulatii sau tesuturi adiacente, la afectarea radacinilor nervoase ale coloanei vertebrale si la producerea traumelor de tip neurologic. In anumite cazuri, este necesara amputarea partii afectate.
Cele mai frecvente simptome sunt durerea osoasa persistenta, febra, frisoanele, iritabilitatea, letargia, inflamarea si inrosirea zonei infectate.
Pentru a stabili un diagnostic, medicii recurg in general la examenul radiologic pentru a observa modificarile la nivelul osului in zona infectata, computer tomograf, RMN si biopsie prin care se recolteaza mostre de puroi. Analizele de sange ajuta la identificarea bacteriei.
In cazul in care infectia este insotita de puroi, se recomanda o incizie pentru drenare. Daca afectiunea a aparut prin contact direct, se recomanda curatarea plagii si administrarea antibioticelor pentru tratare.
Medicii recomanda tratamentul cu antibiotice specifice cu administrare intravenoasa astfel incat acestea sa ajunga in substanta existenta la nivelul articulatiei si osului. Dupa incheierea tratamentului intravenos, se recomanda antibiotice orale.
Osteomielita poate aparea prin transportarea bacteriei de la plamani la vertebre si oasele lungi sau se poate transmite in timpul nasterii prin placenta, de la mama bolnava de sifilis la nou-nascut.
Pentru a preveni aparitia acestei afectiuni, se recomanda evitarea taieturilor si a accidentarilor care pot favoriza infectarea portiunilor expuse prin contactul direct cu germenii. In caz de accidentare, se recomanda dezinfectarea zonei afectate si bandajarea acesteia, precum si verificarea periodica pentru a putea identifica primele semne ale infectiei.
